1.Manual de Informatică pentru clasa a IX-a, Profilul real, Editura didactică şi pedagogică. R.A.2004

2.Manual de Informatică pentru clasa a IX-A , Varianta C++, Tudor Sorin, Editura L&S

             Pentru ca o secvenţă de operaţii să constituie un algoritm, ea trebuie să fie clară, adică la orice moment operaţia care urmează a fi executată trebuie să fie unic determinată, definită şi realizabilă (să poată fi efectuată la momentul repesctiv, cu mijloacele disponibile). De-a lungul timpului s-au impus două modalităţi de reprezentare a algoritmilor : scheme logice şi limbajele de tip pseudocod.
Schemele logice constituie o metodă de reprezentare grafică, foarte sugestivă, dar cu o serie de dezavantaje : se dă o egală importanţă componentelor principale ca şi detaliului, prin urmare schemele logice devin deosebit de stufoase şi greu de urmărit; pentru aplicaţiile mai complexe, când este necesară modularizarea, este practic imposibil de pus în evidenţă legăturile dintre module în cadrul schemei logice.

             Din acest motiv, treptat s-a impus o altă metodă de reprezentere a algoritmilor: pseudocodul. Un limbaj de tip pseudocod este un ansamblu de convenţii, respectate în mod sistematic, care definesc operaţiile permise (denumite şi instrucţiuni) pentru reprezentarea algoritmilor.