1.Manual de Informatică pentru clasa a IX-a, Profilul real, Editura didactică şi pedagogică. R.A.2004

2.Manual de Informatică pentru clasa a IX-A , Varianta C++, Tudor Sorin, Editura L&S

            Creşterea complexităţii aplicaţiilor a impus la începutul anilor `70 apariţia unei noi paradigme în programare : programarea structurată. Scopul era de a dezvolta noi tehnici de programare, care să permită dezvoltarea unor programe fiabile, uşor de elaborat în echipă, uşor de depanat, de întreţinut şi de reutilizat.

            Un prim principiu al programării strcturare este modulizarea. Pentru proiectarea unor aplicaţii complexe, este necesară descompunerea problemei care trebuie rezolvată în subprobleme relativ independente, pentru fiecare dintre  aceste subprobleme scriindu-se module de program mai simple. Fiecare modul efectuează un set de prelucrări specifice şi este relativ independent de celelalte module, cu care comunică prin intermediul unui set de parametri, care constituie interfaţa. Avantajele sunt multiple. Cum la orice firmă se lucrează în echipă, modulele de program pot fi implementate de mai mulţi programatori. Modificarea unui modul nu afectează celelalte module. Fiecare modul poate fi implementat, testat, depanat, modificat, independent de celelalte.

            Un alt principiu fundamental este structurarea datelor şi a prelucrărilor.
Programatorul are posibilitatea de a-şi grupa datele în colecţi, organizarea după anumite reguli, denumite structuri de date.

            Prelucrările asupra datelor sunt structurare separat. Confotm teoremei de structură Böm-Jacopini, orice prelucrare poate fi descrisă prin compunerea a trei structuri fundamentale : strucuta liniară (secvenţială), structura alternativă şi structura repetitivă